Dorința lasă urme chimice în creier, iar cercetătorii le-au găsit

Comparați următoarele două scenarii: întâlnirea cu partenerul pentru o cină romantică sau mersul la o cafea după program cu un coleg pe care abia îl cunoașteți. Cu siguranță că una dintre aceste situații pare mult mai atrăgătoare decât cealaltă. Oamenii de știință au descifrat recent motivul pentru care simțim dorința de a petrece timp cu anumite persoane mai mult decât cu altele și au făcut acest lucru cu ajutorul unor creaturi pufoase și adorabile. Cum au descoperit oamenii de știință că dorința lasă urme chimice în creier?

Microtus ochrogaster este unul dintre puținele animale care, precum oamenii, formează legături monogame. Acest lucru l-a făcut de neprețuit pentru generații întregi de cercetători care analizează toate aspectele conexiunilor și relațiilor umane, motiv pentru care a fost o alegere evidentă pentru Zoe Donaldson și colegii săi în studiul lor privind ce se întâmplă în creier atunci când se formează și se rup parteneriatele.

• O nouă teorie a dezvăluit forma fotonilor
• S-a descoperit că astronauții procesează sarcinile mai lent în spațiu

„Ceea ce am descoperit, în esență, este o semnătură biologică a dorinței care ne ajută să explicăm de ce vrem să fim cu anumite persoane mai mult decât cu altele”, a spus Donaldson, profesoară asociată de neuroștiință comportamentală la Universitatea din Colorado, Boulder (SUA).

Dorința lasă urme chimice în creier

„Ca oameni, întregul nostru univers social este practic definit de diferite grade de dorință selectivă de a interacționa cu diferite persoane, fie că este vorba de partenerul romantic sau de prietenii apropiați. Această cercetare sugerează că anumite persoane lasă o amprentă chimică distinctă în creierul nostru, care ne determină să menținem aceste legături în timp”, declară cercetătoarea.

Studiul a utilizat imagistica neurologică de ultimă generație pentru a urmări ce se întâmpla în creierul lui Microtus ochrogaster în timp real atunci când este separat de partener. Într-un scenariu, două animale cuplate au fost despărțite printr-o ușă pe care unul dintre ele trebuia să o deschidă folosind un mâner; în altul, femela a fost nevoită să treacă peste un gard pentru a ajunge la iubitul ei, relatează IFL Science.

Cu ajutorul unui senzor cu fibră optică miniatural, echipa a urmărit activitatea dintr-o parte a creierului numită nucleul accumbens, despre care se știe din studiile umane că este vitală în motivarea de a căuta recompense. Atunci când un animal se angajează în comportamente care ar trebui să îl conducă spre ceea ce își dorește, cum ar fi un Microtus ochrogaster mic și pufos care își caută partenerul de viață, neurotransmițătorul dopamină inundă sistemul de recompensă al creierului.

Senzorii utilizați în studiu se iluminau de fiecare dată când detectau un vârf de dopamină. Atunci când animalele au fost în cele din urmă reunite cu partenerii lor, autoarea principală Anne Pierce a spus că spectacolul de lumini a fost „ca într-un club”. În schimb, în timpul separării, lumina scădea.

Dopamina

„Acest lucru sugerează că nu doar dopamina este foarte importantă pentru a ne motiva să ne căutăm partenerul, dar există de fapt mai multă dopamină care circulă prin centrul nostru de recompense atunci când suntem cu partenerul decât când suntem cu un străin”, a explicat Pierce.

În următorul experiment, un cuplu de Microtus ochrogaster a fost ținut separat timp de patru săptămâni întregi. În sălbăticie, acest lucru ar fi suficient pentru ca animalul să-și caute un nou partener, așa că în multe privințe este asemănător unui doliu sau unei despărțiri foarte dureroase în cazul oamenilor.

Atunci când animalele au fost în cele din urmă reunite, nu s-au uitat unul pe celălalt, dar acea inundație de dopamină caracteristică dispăruse. Altfel spus, animalele și-au pierdut dorința puternică unul pentru celălalt.

„Noi considerăm acest lucru ca fiind un fel de resetare în creier care îi permite animalului să treacă peste și, eventual, să formeze o nouă legătură”, a spus Donaldson. Deși acest lucru poate părea trist, ar putea fi, de fapt, o veste bună pentru oamenii care au experimentat pierderi sau despărțiri, acesta ar putea fi modul creierului de a ne permite să trecem peste.

Vor fi necesare mai multe cercetări înainte să știm cât de bine se traduc aceste constatări de la Microtus ochrogaster la oameni, dar autorii cred că munca lor ar putea avea consecințe importante pentru oamenii care se confruntă cu dezolarea sau pentru cei care întâmpină dificultăți în a forma relații intime.

„Speranța este că, înțelegând modul în care dorința lasă urme chimice în creier, putem începe să identificăm terapii noi pentru a ajuta mulți oameni cu afecțiuni mintale care le afectează lumea socială”, a spus Donaldson.

Studiul este publicat în revista Current Biology.

Vă recomandăm să citiți și:

Aparatele auditive ar putea prelungi viața și proteja sănătatea

Motivul pentru care ținem secrete este greșit, spun cercetătorii!

Nevoia de haos alimentează obsesia umană pentru teoria conspirației

Oamenii pot înțelege cotcodăcitul găinilor, au descoperit cercetătorii